Home » Special

Soţia ambasadorului Ungariei la Bucureşti mobilizează Garda Secuiască cu versurile lui Wass Albert – condamnat pentru crime împotriva românilor şi evreilor

30 March 2011 No Comment Autor:

La 15 martie, de Ziua Maghiarilor, Erzsebet Bajtai, soţia ambasadorului Ungariei la Bucureşti, şi-a adus aportul la discursul premierului Viktor Orban către maghiarii din România, iar reacţiile n-au întârziat să apară. Ulterior, ambasadorul maghiar a încercat să dreagă busuiocul, afirmând că soţia sa a completat mesajul premierului maghiar doar cu versurile lui Petőfi Sándor – „Să fie Ardealul din nou ce-a fost!” –  şi că ea nu a spus nimic referitor la autonomia Ardealului. Însă, ce-a rostit doamna ambasador aduce mai mult cu versurile lui Wass Albert, condamnat pentru crime de război, figură de tristă amintire pentru români, care sună astfel: „Să fie Ardealul din nou ce-a fost!/ Să-i apărăm pe secui/ De faptele odioase ale românilor”. „Soţia mea nu a citit niciodată din Wass Albert ”, susţine însă Oszkar Fuzes, ambasadorul Ungariei la Bucureşti.

Nici să se stingă, dar nici să devină vâlvătaie

Mesajul soţiei ambasadorului a fost îndreptat, în primul rând, către tinerii din Garda Secuiască. Cei care – sub sloganul politicianului maghiar Kós Károly.: „Va fi al nostru, ceea ce vom lupta să putem obţine”, ori sub cea a lui Wass Albert, condamant pentru crime de război: „Transilvania să fie din nou ceea ce a fost” – se reunesc, de pildă, în tabăra tinerilor maghiari de la Gheorghieni. Garda Secuiască – organizaţie paramilitară neînregistrată juridic – nu e tot timpul în ofensivă. Însă, atunci când situaţia se destinde, o soţie de ambasador pune paie pe foc – nici să se stingă, dar nici să devină vâlvătaie.

Să aruncăm o privire în urmă. Organizaţii formate din tineri maghiari care luptă pentru secesiune nu-s de azi de ieri, iar arhivele Securităţii conţin mărturii importante în acest sens, chiar dacă documentele existente nu oferă decât un punct de vedere asupra celor întâmplate.

„Să luptăm pentru Ardeal până nu e prea târziu!”

14 decembrie 1975 – raport strict secret al şefilor Securităţii din Covasna către generalul Nicolae Pleşită. Documentul arată modul în care au fost stopate acţiunile unor tineri maghiari din organizaţia clandestină Uniunea Secuiască Maghiară, fiindcă, în opinia ofiţerilor de securitate,  acestea puteau degenera în acte de terorism.

În noaptea de 22 spre 23 noiembrie 1975, în mai multe zone din Sfântu Gheorghe sunt lipite, pe geamurile unor instituţii ori pe pereţii clădirilor, înscrisuri în limba maghiară, pe care Securitatea le considera iredentiste. Textul era: „Să luptăm pentru Ardeal până nu e prea târziu!”. După două zile, sunt arestaţi doi dintre cei care au lipit manifestele: Jakab Lehel-Istvan şi Bong Csaba, elevi ai Liceului nr. 1 din Sfântu Gheorghe, în clasa a XII-a.

Armament, muniţie, exploziv

Cercetările ofiţerilor Securităţii se extind şi scot la iveală faptul că, în vara anului 1975, Jakab Lehel-Istvan împreună cu alţi colegi de-ai săi au pus bazele unei organizaţii, pe care au intitulat-o Uniunea Secuiască Maghiară (USM), cu scopul dezlipirii Ardealului de România şi „transformarea lui într-un stat independent, sub conducerea secuilor”. În cazul în care chestiunea nu putea fi rezolvată prin tratative cu statul român, membrii organizaţiei preconizau să apeleze la o „putere străină”. Micul grup mai intenţiona să facă recrutări şi să se extindă. Apoi, să se organizeze în celule şi să procure armament, muniţie şi exploziv.

Dinamitarea catedralei ortodoxe

Din respectivul document, aflat acum în arhivele SRI, fond D, dosar 11.119, vol. 4, filă 244-246, reiese că atunci se puneau bazele unei organizaţii teroriste în toată regula, ai cărei iniţiatori trasaseră deja pe o hartă a României graniţele noului „stat independent”.

Una dintre primele acţiuni puse la cale de către Uniunea Secuiască Maghiară, care dorea încă de la început să atragă atenţia asupra existenţei sale, a fost schiţarea unui plan pentru aruncarea în aer a Catedralei Ortodoxe din Sfântu Gheorghe, „atunci când va fi inaugurată”, după cum stătea scris în raportul colonelului Ioan Hoancheş către generalul Nicolae Pleşită – adjunct al ministrului de interne în acea perioadă.

Se propune clemenţă

Ancheta a mai scos la iveală şi faptul că Jakab Lehel-Isvan împreună cu Marton Laszlo, din aceeaşi clasă, studiau posibilitatea concretă de a sustrage armament de la unitatea militară de vânători de munte din Sfântu Gheorghe. În plus, Marton primise sarcina să procure explozibil de la cariere de piatră ori exploatări miniere mai mult sau mai puţin apropiate. Aşadar, nu era doar o joacă de copii, deşi Securitatea, cel puţin conform documentului citat, era convinsă că acest grup format din şapte tineri nu ar fi fost coordonat din altă parte. Raportul mai scoate în evidenţă şi un alt aspect foarte important: de la cel mai înalt nivel s-a ordonat să nu se facă valuri, chiar dacă faptele tinerilor întruneau, conform legilor de atunci, elementele „infracţiunii de propagandă împotriva orânduirii socialiste şi complot”. Şi Securitatea Covasna, foarte probabil la indicaţiile unor înalţi activişti de partid, recomanda conducerii de la Bucureşti scoaterea tinerilor de sub urmărire penală. Motivaţia: pentru a nu „crea o stare de spirit necorespunzătoare în rândul naţionalităţii maghiare”. Din raportul către Pleşită mai reiese că toţi cei anchetaţi în acest caz „au adoptat o atitudine sinceră, declarând atât activitatea depusă, cât şi legăturile pe care şi le-au creat”. Această formulare sugerează faptul că tinerii maghiari au colaborat cu anchetatorii. Greu de spus acum dacă aşa au stat lucrurile cu adevărat, dar invocarea „atitudinii sincere” a fost încă un motiv pentru a justifica clemenţă.

Comploturile erau aspru pedepsite de regim

Dacă înainte de 1989 o asemenea intenţie (dinamitarea unui edificiu) ar fi fost descoperită la Ploieşti ori Craiova cred, în conformitate cu alte documente ale Securităţii pe care le-am studiat în ultimii ani, că autorii se alegeau şi cu ani grei de puşcărie. Propaganda împotriva orânduirii socialiste şi complotul erau aspru pedepsite de regim. Mulţi au făcut ani grei de puşcărie pentru acuzaţii similare, chiar nedovedite în instanţă. Însă. în ce priveşte acţiunea tinerilor din Sfântu Gheorghe de acum 36 de ani, nu era vorba despre lupta împotriva unor simboluri comuniste şi nici împotriva statului totalitar. Planurile elevilor par mai degrabă teroriste, în cel mai profund înţeles al cuvântului. Drept dovadă, intenţia de a dinamita catedrala ortodoxă, care la acea vreme nu era nici pe departe un simbol al statului comunist, ba dimpotrivă.

Cuvinte mari şi acţiuni paramilitare

Deunăzi, s-a spus că se exagerează atunci când participanţii la tabăra tinerilor maghiari de la Gheorghieni sunt acuzaţi că fac antrenamente militare. Să nu uităm însă că recent, unul dintre cei ucişi de forţele armatei boliviene într-o acţiune controversată a fost şi cetăţeanul român de origine maghiară Magyarosi Árpád, suspect că ar fi participat la tentativa de asasinare a lui Evo Morales, preşedintele Boliviei. Nu insist asupra tragicului episod bolivian deja cunoscut. Consemnez doar că Magyarosi a fost membru fondator al Legiunii Secuieşti, înfiinţată în Ungaria pentru „apărarea Ţinutului Secuiesc, a democraţiei, dreptăţii, libertăţii şi făurirea statului de drept”. Cuvinte mari, în spatele cărora se ascund însă acţiuni paramilitare în taberele tinerilor maghiar din Ungaria ori din munţii României.

Wass Albert, condamnat la moarte în contumacie

Pe de altă parte, nu pot crede într-o dezbatere paşnică de idei la Gheorghieni, de pildă, atâta vreme Wass Albert, condamnat pentru crime de război, este unul dintre patroni spirituali ai Gărzii Secuieşti. De altfel, s-a tot încercat reabilitarea sa pe diverse căi, iar folosirea acestui personaj ca model de către mulţi dintre tinerii maghiari nu sugerează în nici un caz toleranţă. „În mai 1946, atât Albert Wass, cât şi tatăl său Endre Wass, au fost condamnaţi la moarte în contumacie de Tribunalul Cluj, iar posesiunile le-au fost confiscate, fiind găsiţi responsabili pentru evenimentele care au avut loc în septembrie 1940, când un locotenent ungur, pe nume Pakucs, a arestat şase locuitori din Sucutard şi a executat patru dintre ei (doi români şi două evreice) în localitatea Ţaga. Albert Wass a fost găsit responsabil şi pentru instigarea şi provocarea măcelului de la Mureşenii de Câmpie, când soldaţi unguri, conduşi de locotenentul Gergely Csordás, au ucis 11 persoane civile (Medifax)”. În pofida acestui fapt, Wass Albert are mai multe busturi în România.

●●●

Am scris din nou despre raportul Securităţii întocmit cu mai bine de 35 de ani în urmă pentru că, de fapt, suntem în aceeaşi situaţie – să nu se creeze o stare de spirit necorespunzătoare în rândul minorităţii maghiare. Aşa că, din motive diplomatice, s-a trece prea repede cu vederea numele autorul din ale cărui versuri a recitat soţia ambasadorului, dar mai ales cui s-a adresat ea.

Sunt de acord să „nu creeze o stare de spirit necorespunzătoare în rândul minorităţii maghiare”, cum zicea şi Securitatea. Dar, în acelaşi timp, sper că autorităţile vor gestiona cu pricepere consecinţele unor acţiuni precum cea a lui Csibi Barna (foto dreapta), tânărul care, de Ziua Maghiarilor, a spânzurat în centrul oraşului Miercurea Ciuc un manechin care-l întruchipa pe Avram Iancu, instigând la discriminare, ca să dau doar un singur exemplu.

Leave your response!

You must be logged in to post a comment.