Iată că demiterea Renatei Weber de către Parlament cimentează şi o prietenie. Fostul Avocat al Poporului şi Diana Iovanovici – Șoșoacă par a fi în aceeaşi barcă. Mai precis, madam Şoşoacă face temenele către Weber, iar cea din urmă se manifestă exuberant.

(Acest articol a fost publicat iniţial în insolent.ro, site cenzurat de Facebook din motive încă necunoscute)

După votul din Parlament, Soşoacă, atârnată de portiera maşinii conduse de Weber, i-a spus: Vă rugăm frumos să rămâneţi alături de societatea civilă şi ne noi toţi… E greu de spus la ce societate civilă s-a referit Şoşoacă, însă Weber, exaltând, a zis: Nu acolo am fost toată viaţa mea? Vă mulţumesc din suflet. Apoi, în tipm ce Weber demara, Şoşoacă şi câteva persoane din suita ei au strigat în spatele maşinii: Renate, nu uita… noi suntem de partea ta…

Nu mă miră deloc această tărăşenie. Ele gândesc la fel şi au arătat asta cu subiect şi predicat.

Iată doar un singur aspect. Recent, Șoșoacă, ridicată frecvent în slăvi de Sputnik, vocea propagandei ruse, a prezentat scuze Ambasadei Rusiei la Bucureşti pentru că un grup de manifestanți a comemorat în faţa respectivei reprezentanțe diplomatice masacrul românilor de Fântâna Albă (este vorba despre evenimentele tragice din Bucovina anului 1941, ocupată de URSS). Povestea a stârnit un imens scandal, nu insist.

Şi Renate Weber a jucat în această divizie. În urmă cu trei ani, ea prelua, precum o activistă, o temă favorită propagandei ruse, întrebându-se, retoric, dacă scutul antirachetă american de la Deveselu e cu adevărat defensiv. Tot atunci, Weber afirma că, de fapt, noi i-am stârnit pe ruşi cu instalarea scutului. Pe scurt, Weber, care şi-a definitivat pregătirea pe bani americani, a tras concluzia, într-un interviu oferit unui personaj intens promovat de Sputnik, că proasta relație a României cu Rusia ar fi cauzată de implicarea prea insistentă a SUA în regiune.

În rest, cine a zis că Renate Weber a fost o marionetă a grupării Dragnea-Tăriceanu ori că ea are coloana vertebrală a unui melc, n-a greşit cu nimic. Părerea mea, vorba lui nea Nicu Văcăroiu.