Nu mă îngrijorează căderea Guvenului Cîţu, ci discursul Gabrielei Firea, o mostră de fierbinte nostalgie comunistă

Nu mă îngrijorează faptul că Guvernul Cîțu a fost demis de Parlament. Însă mă îngrijorează, ca să dau doar un singur exemplu, discursul Gabrielei Firea, prim vicepreședinte PSD, dinaintea votului moţiunii de cenzură care a dus la căderea guvernului, din care a răzbătut un puternic miros de restauraţie comunistă. Hodoronc tronc, în spiciul ei, Gabriela Firea a ţinut să-i ridice în slăvi pe comuniştii care au ridicat Casa Poporului, aşa cum o numea Ceauşescu.

(Acest articol a fost publicat iniţial în insolent.ro, site cenzurat de Facebook din motive încă necunoscute)

…Știți dumneavoastră (îi zicea Firea lui Cîţu de la tribuna Parlamentului), comuniștii ăia, despre care vorbiți așa, oamenii, nu conceptul, comuniștii ăia au construit Palatul în care ne aflăm acum? Dumneavoastră ce ați construit?…

Comunismul ăsta, la care văd că visează Firea în Parlament, este o boală mult mai periculoasă decât ciuma, cancerul, SIDA ori infectarea cu noul coronavirus la un loc. Cea mai blestemată izbândă a comunismului în lume- mii şi mii de hectare de cimitire şi închisori, ştiute ori nu, în care au fost îngropaţi ori încarcerați cei care au contestat marxism-leninismul şi derivatele sale. E de notorietate, nu insist. În ce priveşte Casa Poporului, exemplul dat de Firea drept o biruinţă a comuniştilor, este şi probabil va rămâne în viitor, cea mai urâtă clădire din Europa.  

Şi ca să ne convingă de nostalgia ei după comuniştii care au construit Palatul, tot în discursul dinaintea votului moţiunii, Firea a vorbit, deloc întâmplător, despre nimeni altul decât despre scriitorul Dinu Săraru, încercând astfel să-i dea o replică lui Cîţu, care afirmase că PSD-iştii nu ştiu cine e Franz Kafka şi-l caută pe Google. După cum se ştie, Săraru a fost unul dintre stâlpii puterii comuniste de dinainte de 1989 şi un menestrel al regimului dictatorial instaurat de Ceauşescu.

În rest, da, vremurile astea sunt extrem urâte, însă, din păcate, cam noi suntem vremurile.

Citeşte şi:

Lasă un răspuns