Nimic nu-i mai normal decât absurdul: Renate Weber, revocată de Parlament, este reînscăunată de CCR-ul condus de Dorneanu

În realitate, România nu este condusă de organul reprezentativ suprem, ci, mai degrabă, de Curtea Constituţională (CCR). Da, Parlamentul României, care ar trebui să fie organul reprezentativ suprem și unica autoritate legiuitoare a României, a revocat-o pe Renate Weber, Avocatul Poporului, din funcţie. Însă, iată, constat pentru a enşpea oară, Parlamentul nu pare a fi nici pe departe suprem, adică mai presus de toate, devreme ce şi Renate Weber a fost reînscăunată mintenaş de Curtea Constituţională (CCR).

(Acest articol a fost publicat iniţial în insolent.ro, site cenzurat de Facebook din motive încă necunoscute)

Cine-i Renate Weber şi cum a fost ea pusă de Dragnea şi Tăriceanu în jilţul de Avocat al Poporului se ştie cu lux de amănunte. De notorietate este faptul că la cârma Curţii Constituţionale stă Valer Dorneanu, 76 de ani, fost procuror şi activist de nădejde al PCR, autor al unor broșuri care glorificau politica lui Ceaușescu.

Din păcate, în România anului 2021, ţară a Uniunii Europene şi membră a NATO, vorbim tot despre foştii slujitori ai regimului comunist. Asta-i realitatea în care trăim, una înfuriată. Această realitate înfuriată a făcut şi ca la treizeci de ani de la citirea Proclamației de la TimișoaraSocietatea Timișoara să-i acorde lui Valer Dorneanu distincţia Secera și Ciocanul pentru efortul deosebit depus întru conservarea și susținerea sistemului și structurilor (neo)comuniste în România. Cu respectiva distincţie, pentru rolul retrograd jucat în societate, au mai fost decoraţi, printre alţii: Ion Iliescu, Adrian Năstase, Rodica Stănoiu, Dan Voiculescu, Liviu Dragnea, Călin Popescu Tăriceanu şi, da, aţi ghicit, Renate Weber, ultima pe listă. Cea din urmă a primit anul acesta Secera și Ciocanul pentru susţinerea în Parlamentul European a încercărilor de subminare a statului de drept în România, proces iniţiat şi promovat de Liviu Dragnea, fost preşedinte al PSD.

În rest, se ştie deja, trăim încă într-o ţară în care nimic nu-i mai normal decât absurdul.

Lasă un răspuns