A fost nevoie ca jurnalista Carmen Avram să candideze pe listele PSD la europarlamentare pentru ca mulţi să se dumirească de faptul că spune prostii monumentale. E un paradox, fiindcă ea a realiza filme în care se găsesc afirmaţii de noaptea minţii.
Recent, presa comenta pe larg, cu mirare, un episodul ilar şi, totodată, ciudat. Este vorba despre momentul în care Carmen Avram explica, într-un interviu oferit DCNews, cum a prins drag de PSD: …Am zis ‘da, vreau să fac asta’, a fost după ce i-am urmărit pe colegii mei pesediști, vreme de doi ani și ceva, cum se luptă. Erau ca în poezii, prin foc, prin mii de baionete, urcăm acum sus… Lupta asta îngrozitoare a lor, erau ca Ana lui Manole, erau furtuni, și ninsori și vânt și ei se duceau înainte, voiau să facă ceva. Erau fericiți că ajunseseră acolo, doreau să facă ceva. Și din față erau ăia ca la Hollywood, cu ventilatoare, să îi oprească din a avansa…
Sincer, nerozia de mai sus mi se pare de-a dreptul un fleac pe lângă inepţiile pe care Carmen Avram le-a spus în filmele ei, de-a lungul vremi. De pildă, în documentarul Spionii de diamant (2014), un imn închinat fostei Securităţi, ea ne oferă, cu seninătate, o „super dezvăluire” fake de toată isprava: Dacia 1100, produsă în România la sfârşitul anilor ’60, ar fi rodul unei operaţiuni de spionaj a fostei Securităţii, pe care, tot ea, o compara cu Mosad-ul ori cu KGB-ul. Te doare mintea!
Am scris mai bine de 20 de ani despre spionii şi spionajul românesc din vremea comunismului, dar o asemenea inepţie, mă refer acum la poveste ei legată de Dacia 1100, n-am auzit. Nici chiar de la cei care încercau să mă aburească, afirmând nu doar că au fost loialii şi teribilii agenţi secreţi ai lui Ceauşescu, ci şi că datorită lor industria socialistă s-a ridicat pe cele mai înalte culmi. Atât de înalte, le spuneam eu, încât, în 1989, România ajunsese în pragul inaniţiei. Dar să revenim.
Atunci când Ceauşescu s-a hotărât să producă automobile în România, a avut loc o licitaţie internaţională, nu vreo operaţiune secretă, la care au participat firme celebre precum: Renault, Peugeot, Fiat, Alfa Romeo. Tot Ceauşescu a fost cel care luat decizia ca Dacia sa producă autoturisme sub licenţă Renault.
Ce afirmă Carmen Avram în secvenţele postate mai jos sunt prostii de-a dreptul incomensurabile, care dovedesc atât superficialitate crasă, cât şi lipsă elementară de documentare. Adevărul e cu totul altul, oricât ar vrea să ne convingă ea de măreţia spionilor lui Ceauşescu. Modelul Dacia 1100, comercializat între anii 1968 și 1971, a luat naştere la Mioveni (între 1964 și 1996 se numea Colibași), lângă Piteşti. Maşina era o copia fidelă a automobilului franţuzesc Renault 8 (ulterior Renault 10), berlină cu tracțiune și motor pe spate. Dacia 1100 este rodul unui contract între partea română şi cea franceză, nici pe departe al unei operaţiuni secrete derulate de agenţii Ceauşescu, aşa cum afirmă Carmen Avram în filmul ei, Spionii de diamant. În realitate, francezii au furnizat toate componentele, iar inginerii şi muncitorii fabricii de lângă Piteşti le-au asamblat. Aşadar, iniţial, componentele Daciei 1100 au fost produse în Franţa, nu aici, după ce, chipurile, ar fi fost furate de spionii români.
Hai să ne închipuim că duduia Carmen Avram ar fi trăit în Franţa şi ar fi spus, într-un film documentar, că nu-ş ce automobil, fabricat în realitate sub licenţă, în urma unui contract, ar fi rodul spionajului economic – informaţie scoasă din puţul gândirii, precum în Spionii de diamant. Ei bine, cariera ei de cineast s-ar fi încheiat odată cu difuzarea documentarului. În România însă inepţiile sunt aplaudate, premiate şi ridicate la rang de Antena3, pentru că acolo s-a difuzat respectivul film, o prostie sub licenţa fascinantei Carmen Avram, viitoare europarlamentară.