E limpede că în România nu există serviciu mai bun ca la stat, mai ales dacă eşti funcţionar public. Pricopseală aproape garantată, iar un bun exemplu în acest sens e ascensiunea financiară a lui Marcel Boloş, actualul ministru al investițiilor și proiectelor europene.
(Acest articol a fost publicat iniţial în insolent.ro, site cenzurat de Facebook din motive încă necunoscute)
Păi da, fiindcă până la 54 de ani, bugetarul Boloş, care, conform Wikipedia, e profesor universitar, preot ortodox, finanțist şi inginer a reuşit să adune aproape un milion de lei în conturi şi depozite bancare, plus două apartamente şi un teren extravilan. Cum a făcut ministrul nostru atâţia bani de la stat, cel puţin pentru mine, rămâne un mister. Am spus mister pentru că nebănuite sunt căile Domnului, dacă ţin cont de faptul că omul e şi sacerdot.
Însă Boloş susţine că nu este singurul bugetar care reușește să facă mulți bani, sugerând, totodată, că el s-ar fi pregătit din tinereţe în respectiva chestiune. Cert e un fapt: investirea unei perioade de timp îndelungate în pregătire, ca să devii profesor universitar, preot ortodox, finanțist şi inginer, e direct proporţională cu câştigul major de la stat. Deşi niscai cârcotaşi zic că n-ar fi tocmai aşa, de vreme ce un asemenea CV, başca niscai doctorate, înseamnă ani mulţi de studiu aprofundat, perioadă în care e greu să te cam împarţi şi să câştigi bani buni ca bugetar.
Numai că ministrul e generos cu noi, poporanii, şi dezvăluie misterul – cum să faci un milion. Ei bine, după cum zicea Boloş la Antena 3: … nu sunt bani pe care i-am adunat peste noapte, sunt rezultatul muncii mele de peste 30 de ani. (…) Secretul (atenţie! – n.m) este ca să lucrăm acolo unde avem competenţele necesare şi având mai tot timpul două locuri de muncă, până la urmă este un lucru care este pe deplin justificat. Abisal! Dacă e să mă iau după Boloş, până acum a învăţat pe brânci, a slujit în biserică, apoi a muncit cât şapte la stat şi a guvernat contra cost. Ce să-l mai întreb de viaţă.
În rest, revenind la pregătirea teologică a ministrului, dar nu numai, n-ar fi rău ca el să propovăduiască şi o nouă scriptură politică, pe care ar putea s-o numească: Serviciul public, mană cerească.
Citeşte şi: