Dacă tot semna mai mult decât citea, Adrian Năstase putea să afle că trecutul nu se prescrie, indiferent cine câştigă alegerile

Atunci când nu râd de prostiile pe care le debitează Dana Budeanu, mă amuz cu panseurile lui Adrian Năstase.

(Acest articol a fost postat iniţial în insolent.ro, site cenzurat de Facebook din motive încă necunoscute)

Fostul premier ne îndeamnă să-i dăm un vot de neîncredere lui Klaus Iohannis. Adică, la 6 decembrie, să votăm cu PSD, care, fireşte, va fi ce ştim c-a fost, ba chiar mai mult decât atât.

De aceea, vă indemn, incă o dată, mergeti la vot, intelegand că prin votul vostru veti da si un vot de neincredere pentru Iohannis, scrie Năstase pe blogul său, în cel mai pur stil şcolăresc, convins însă că subtilitatea sa ofensivă face valuri.

Pe vremuri, atunci când Năstase era premier, nu un agent electoral de la Cornu, spunea tâmpenii de genul: Ceea ce este dramatic pentru un om ca mine este că semnează mai mult decât citeşte. Acum, nu mai semnează atât de mult, dar visează cu ochii deschişi la clipa în care va reveni pe un cal alb.

Vise, neică Adriane, vise, ca să nu spun: cai verzi pe pereţi, chiar dacă propaganda rusă te-a hărăzit drept drept viitor preşedinte al României. Trecutul nu se prescrie. Iar vorba asta, de voie, de nevoie, pare să fi ajuns şi la urechile PSD. La trecutul matale mă refer, cel împodobit cu două condamnări pentru corupţie.

În rest, da, reveria este un excelent remediu contra stresului. Însă nu cred că un latifundiar putred de bogat, distanţat deocamdată la moşia sa, ar avea motive să fie tensionat chiar şi-n vremea coronavirusului.

Lasă un răspuns