Agenţi secreţi tembeli care vorbesc perfect „romgleza” faţă cu „Mişcarea pentru Democraţie şi Reforme” VEZI FILME

Oameni ăştia – mi-a spus Mihai Pelin, după ce a stat o bună perioadă în arhivele Securităţii – trebuie să dea banii înapoi. Era vorba despre securişti. Chiar am avut o discuţie în contradictoriu cu el – aveam senzaţia că, pe undeva, dorea să-i spele de păcate. Cu timpul, după ce am scris mai multe articole despre serviciile secrete româneşti şi operaţiunile acestora din perioada comunistă, mi-am dat seama că Pelin nu era departe de adevăr.

Atunci când conducea SRI, Virgil Măgureanu i-a permis colegului său de facultate, Mihai Pelin, să intre în arhivele serviciului secret şi să studieze sute de dosare întocmite de fosta Securitate internă.

La sfârşitul anilor ’90, după ce Pelin a publica multe cărţi bazate pe documente studiate în arhivele SRI, mi-a spus, „off the record”, în timp ce-i luam un interviu: „Din ce-am văzut eu, Securitatea asta n-a făcut bine nici măcar poliţie politică, dacă se poate spune aşa. Iar, ca serviciu secret, a fost o catastrofă. Securiştii ar trebuie să dea banii înapoi.” Atenţie, spusele sale era legată de acţiunile Securităţii din anii ’70-’80.

După mai mulţi ani, mi-am dat sema că în vorbele lui  Pelin exista mult adevăr. Foarte multe dintre operaţiunile Securităţii – mă refer atât la securitatea internă, cât şi la spionaj, au fost de-a dreptul puerile, ca să mă exprim elegant. Poate şi pentru că nu erau puse la cale de profesionişti, ci de nişte activişti, înaintaţi în grad doar pe motive politice. Există dealtfel o mulţime de documente. Iar secvenţele de mai jos – o acţiune de intimidare a Securităţii, cel mai probabil este vorba despre cea a municipiului Bucureşti – sunt un exemplu în acest sens. Imagini care spun mai mult decât o mie de cuvinte.

„Circulaţi!”

Pe scurt. În 1989, securiştii impiedică o echipă tv din Canda să discute cu un opozant al regimului Ceauşescu – este vorba despre inginerul Nicolae Stăncescu.

Acum, la mai bine de 20 de ani, toată tărăşenia pare de-a dreptul comică. După cum se vede, ageţii secreţi vorbesc „romgleza” cu reportera televiziunii canadiene şi par depăşiţi de eveniment. Ba chiar se lasă filmaţi de operator în timp ce se „luptă” cu  femeia pe care o întorc din drum, după care unul dintre ei, şeful operaţiunii de intimidare, îi îndepărtează de obiectiv pe cei de peste ocean în cel mai pur stil miliţienesc: „Circulaţi!”.

Înregistrarea este dovada că mulţi dintre ofiţerii cu funcţii importante habar n-aveau să gestioneze o situaţie nu foarte dificilă şi se comportau precum nişte miliţieni de la Cucuieţii din Deal. Subtilitatea, proprie oricărui serviciu secret, indiferent în slujba cărui regim se află acesta, era o necunoscută pentru mulţi dintre ofiţerii Securităţii. Prin acţiune lor, agenţii poliţiei politice din imagini n-au făcut decât să atragă atenţia asupra regimului de la Bucureşti şi să dovedească lumii întregi că România lui Ceauşescu era un stat totalitar care nici măcar nu mima faptul că respectă cele mai elementare drepturi ale omului. Chiar aşa era, însă indicaţiile de sus sunau cu totul altfel, după cum s-a văzut tot din documentele ieşite la iveală după 1989.

Un serviciu secret competent, fie el şi unul comunist, găsea cel puţin cinci metode să-i împiedice reporterii să ajungă la Stăncescu, fără a stârni scandal. Acţiunea din holul blocului denotă prostie crasă, chiar într-o ţară în care totul era sub control.

Am citit pe un site că filmul arată faţa hidoasă a Securităţii. Nici pe departe. Faţa hidoasă Securităţii am văzut-o în multe alte împrejuri. Respectivele imagini surpând doar faţa tembelă a Securităţii şi pe cei despre care Pelin zice că trebuie să dea banii înapoi.

„Mişcarea pentru Democraţie şi Reforme”

Apropo de inginerul Stăncescu. La 22 decembrie 1989, el a apărut la TVR (vezi film) afirmând că face parte dintr-o grupare cu mii de membri. A numit-o „Mişcarea pentru Democraţie şi Reforme”, care încă din anii ’80 submina regimul Ceauşescu. Departe de mine gândul să contest lupta inginerului cu sistemul represiv, dar respectiva mişcare n-a existat în realitate.

Adevărat, încă din ziua de 22 decembrie 1989 oamenii persecutaţi în timpul regimului Ceauşescu doreau să fie auziţi, să se legitimeze într-un fel sau altul.

Nu-i exclus însă că şi Securitatea să fi fost convinsă că fantomatica Mişcăre pentru Democraţie şi Reforme”, în care Stăncescu era unul dintre lideri, şi despre care lume liberă nu trebuie să ştie nimic, chiar exista.

●●●

Şi mai e o chestiune foarte importantă. Metehnele securiştilor au fost preluate in corpore şi de către vajnicii sereişti, care, după ’90, au gestionat anumite operaţiuni chiar mai prost decât cei din imagini.

Lasă un răspuns