A fost sau n-a fost amor între Zoia Ceauşescu şi scriitorul Petru Popescu? Nici chiar cel din urmă nu mai este aşa de sigur VEZI FILM

Scriitorul Petru Popescu face un mare pas înapoi. Asta după mai multe articole, deloc măgulitoare, legate de  „Supleantul” – volum autobiografic care are drept subiect relaţia dintre autor şi fiica lui Nicolae Ceauşescu. În toamnă, arătam că dacă flirtul dintre Petru Popescu şi Zoia Ceauşescu n-a fost consemnat în documentele din arhivele secrete – mă refer la cele cunoscute -, scriitorul a îmbunătăţit substanţial situaţia, publicând  „Supleantul”,  carte despre care chiar el afirmă că este una autobiografică. După ce un schim de amabilităţi s-a metamorfozat într-o pasionantă poveste de dragoste, nu trece multă vreme şi chiar autorul  aruncă în aer propriul său volum, doar cu  vreo trei vorbe, iar chestiunea devine de-a dreptul ilară.

Capitolul fierbinte, “metaforic”

„A fost sau n-a fost?” este un film românesc al lui Corneliu Porumboiu în care personajele care participă la un talk-show televizat dezbat furtunos dacă în oraşul lor de provincie a fost ori nu revoluţie în 1989. Însă, telespectatorii sună la televiziune şi îi contestă pe cei care tocmai se erijează în eroi.

La fel s-au petrecut lucrurile şi după povestea lansată de Petru Popescu în  „Supleantul“. Numai că, în acest caz, nu telespectatorii, ci şi ziariştii i-au spus scriitorului: „Mai las-o jos, că măcăne!”.

Atunci când a lansat „Supleantul“ (Editura Jurnalul, 2009), Petru Popescu a declarat că întâmplările şi dialogurile din carte sunt reale, mai puţin ultimul capitol, care-i „metaforic”. Altfel, el ar fi încercat, de pildă, să redea cât mai fidel discuţiile cu Zoia, cu Nicolae Ceauşescu, cu securistul din preajma liderului de la Bucureşti, din urmă cu 30 de ani. Paradoxal,  tocmai în ultimul capitol,  cel metaforic, a cărui acţiune este plasată în Anzi, la Machu Picchu (Peru), relaţia scriitorului cu Zoia devine cu adevărat fierbinte.

Petru Popescu, în calitate de ziarist, şi Zoia au făcut parte din delegaţia condusă de Nicolae Ceauşescu care a vizitat în 1973 mai multe ţări din America de Sud. Atunci, Ceauşescu trebuia să ajungă şi în Chile, însă şi-a contramandat vizita pentru că Salvador Allende a fost îndepărtat de la putere în urma unui puci, aşa că a fost timp pentru Machu Picchu.

O chestiune de marketing

La 25 septembrie a.c., arătam în PUTEREA că, mai degrabă, întregul volum este rodul imaginaţiei scriitorului, iar  povestea sa de amor cu fiica lui Ceauşescu – scrisă cu mult talent după unii critici literari, un eşec, după alţii – a avut loc doar în mintea sa. Un vis de tinereţe transpus pe hârtie la maturitate. O ficţiune, în pofida declaraţiilor lui Petru Popescu din momentul lansări volumului, făcute, fireşte, doar pentru ca „Supleantul” să se vândă mai bine. Pentru că una e să propui publicului o plăsmuire a imaginaţiei tale şi alta să susţii că povestea de dragoste cu fiica lui Ceauşescu s-a petrecut aievea.

Probabil că n-aş fi revenit asupra subiectului, însă Petru Popescu făcut declarţii ciudate  în documentarul “Zoia, fiica dictatorului”, realizat de Stelian Tănase şi difuzat de Realitatea TV la 4 decembrie 2010. Subiectul filmului: bărbaţii din viaţa fiicei lui Nicolae Ceauşescu.

Surprinzător, în respectivul documentar, Petru Popescu declară, cu nonşalanţă, că a fost un moment, la Machu Picchu, când el şi Zoia s-au uitat unul la celălalt cu sentimentul că sunt “singurul mascul şi singura femelă” de pe planetă  şi că “scânteia, dacă a existat între noi nu putea fi consumată”. Mai limpede de atât nici că se poate.

CLICK AICI – vezi între minutele 14-16. Filmul din 4 decembrie 2010

„Scânteia n-a putut fi consumată”

În ultimul capitol al volumului „Supleantul, „Partea a şaptea”, cel metaforic, după cum afirma autorul, citim: “Am simţit-o în braţele mele… Am luat-o în braţe strâns. Ne-am sprijinit împreună de coloană sfărâmată. I-am mângâiat obrazul, i-am mângâiat inima cu podul palmei, nu te speria, nu te teme! Dar… în timp ce-i smulgeam rochia, nu puteam să-i fac decât o singură promisiune, una singură. Că acea parte din mine, gingaşă şi darnică, înţelege femeile mai bine decât le înţelege obişnuita seminţie bărbătească, tot în cuvinte le înţelege mai bine, tot în scris…” Fiind vorba despre un fragment dintr-un capitol metaforic, cum declarase scriitorul cu ocazia lansării volumului, nu mai era nimic de adăugat. Poate doar să remarc din nou faptul că exprimarea autorului din final este la fel de parşivă ca la începutul volumului: „Romanele sunt vise, visele autorului. Am visat să scriu «Supleantul» timp de 30 de ani, încă din zilele traumatizante şi vijelioase ale fugii mele din România”.

Însă după ce însuşi Petru Popescu a spus, în  documentarul difuzat la 4 decembrie a.c. de Realitatea TV, că, de fapt, scânteia n-a putut fi consumată, lucruriele se schimbă. Cu alte cuvinte, el recunoaşte că poveste dintre el şi Zoia n-a depăşit stadiul de flirt. În consecinţă, „Supleantul” este doar o ficţiune fără nici un fel de valoare de document. O mărturie despre ceva care era cât pe ce să se petreacă, în cel mai bun caz.

Dialogurile din Anzi

Dar asta nu-i tot. În documentarul „Zoia, fiica dictaorului”, Petru Popescu aminteşte un dialog intim pe care l-ar fi avut cu Zoia la Machu Picchu. Şi iată că intrăm într-o altă mare dilemă. Atâta vreme cât scriitorul spune că ultimul capitol, adică episodul  Machu Picchu, este metaforic, nu era loc de  comentariu. Afirmând însă, într-un film documetar, cât de apropiat  era el de Zoaia în Anzi, întrăm în ceaţă. Şi asta pentru că, în Cotidianul din 9 august, Petre Nicolae scria, tot legat de acest subiect: „Să mai notăm câteva întâmplări: de pildă, în Peru, s-a vizitat celebra localitate Machu Picchu, dar acolo au fost doar Zoia, Nicu, unii ziarişti, inclusiv cei citaţi de noi la început, plus alte persoane oficiale mărunte ori din gardă. Încă de pe atunci, nimeni, niciodată, nu a spus că i-a văzut pe Petru Popescu şi Zoia într-o discuţie particulară în doi sau în momente mai intime!”.

Nu este lipsit de importanţă nici faptul că episodul din Munţii Anzi s-a petrecut în 1973. Cu un an înainte, Zoia îl cunoscuse pe medicul clujan Dan Vinţe. Cei doi chiar au intenşionat să se căsătorească. Aşadar, relaţie serioasă, dar s-a opus vehement cuplul prezidenţail, în primul rând Elena Ceauşescu. Idila dintre Zoia şi medic a durat mai mulţi ani.

N-a fost nomenclaturist

Să rămânem tot într-o zonă hazlie. Încă o afirmaţie bizară a lui Petru Popescu în documentarul difuzat de Realitatea TV: „Eu nu făceam parte din această lume a nomenclaturii”. Scriitorul se referea la nomenclatura comunistă, evident.

Popescu nostru ori a uitat cu desăvârşire cine era înainte de-a părăsi România, în 1973, ori crede că nu se mai ştie faptul că membru supleant al CC al UTC, funcţia pe care a deţinut-o, era situată chiar în poziţie de vârf în nomenclatorul funcţiilor de partid şi de stat.

Afirmaţia că nu făcea parte din nomenclatură, atâta vreme cât nimeni nu i-a reproşat vreodată acest fapt, mi se pare  ilară. Ca şi cea legată de scânteia care n-a putut fi consumată, după ce a scris o ditamai carte în care a dorit să ne convingă pe toţi că a trăit o mare poveste de dragoste cu Zoaia Ceauşescu.

Lasă un răspuns