Emil BERDELI

Agentiile de presa scriu despre ea ca a fost determinata de regimul comunist sa se stabileasca in SUA, iar ziaristi mai tineri o trateaza ca pe o a opta minune a lumii. Nu-i exclus sa aflam intr-o zi ca a luptat si impotriva lui Ceausescu. Este vorba despre venerabila Nina Cassian. Trecutul nu se prescrie insa. Unul precum al Ninei Cassian, poeta proletcultista, inscrisa in PCR de pe vremea in care acest partid era o filiala a KGB in Romania, niciodata. Nina Cassian, a spus-o in mai multe randuri, a iubit partidul, dar partidul n-a iubit-o pe ea. Este vorba despre Partidul Comunist. Cert este ca, la maturitate, ea a iubit partidul atat timp cat i-a oferit privilegii. Tot Nina Cassian sustine acum ca s-a rupt de Ceausescu in anii ‘70. Oare chiar asa sa fi fost?

Suparata ca „biserica perversa” nu-si mai iubea drept credinciosii

Nina Cassian s-a inscris in PCR (organizatia de tineret), pe atunci condus de la Moscova, inca din anii 30. Avea 16 ani si dorea sa schimbe lumea sub indrumarea tovarasului Stalin, via KGB. Dupa ce comunistii au luat puterea in Romania, poeta se bucura de toate privilegiile. Nici azi nu pare sa fi realizat ca poezia ei din tinerete s-a pus in slujba unui regim criminal. Ma refer in special la cea scrisa in Obsedantul Deceniu, atunci cand o mare parte din elita Romaniei a fost ucisa in puscariile comuniste. Spre sfarsitul anilor ’60, Nina Cassian pare sa se incrunte, pentru ca „biserica perversa”, cum numea Partidul Comunist, incepuse sa-si urasca drept credinciosii printre care se numara si ea. In urma cu doi ani, Nina Cassina declara: „Imi pare rau ca n-am schimbat lumea. Credeam ca, daca ma aflu in treaba, pot schimba ceva (...) Nu stiu sa fiu ipocrita sau sa imi tin gura. Fac gafe peste gafe, pierd prieteni (...) Am fost ranita, am fost jignita... am un palmares foarte bogat in acest sens... si cred ca si merit\". E bine ca poeta n-a schimbat lumea asa cum dorea in tinerete. Iar, daca tot publica „Memoria ca zestre”, amintesc, fara sa o acuz de ipocrizie, faptul ca, in ’70, nu s-a rupt de Ceausescu nici pe departe.

„Nu m-a atras nici o clipa sionismul”

Un document din 1981 ne arata o Nina Cassian foarte hotarata sa puna umarul la propasirea Romaniei socialiste condusa de secretarul ei general, totodata si presedintele republicii, tovarasul Nicolae Ceausescu. Iata un fragment din stenograma discutiei dintre un grup de scriitori cu Nicolae Ceausescu, care a avut loc la 13 martie 1981. Din partea conducerii superioare de partid, pe langa seful statului de atunci, au mai participat, tovarasii Dumitru Popescu, Suzana Gadea, Ilie Radulescu. Nina Cassian catre Nicolae Ceausescu: „Tovarase secretar general, va rog sa-mi permiteti sa incep cu o marturisire personala. Nu am facut niciodata si nu fac parte din nici un grup. Cum spuneam intr-o poezie: «Apartin comunismului cu tot ce am mai bun in mine,/ cu cele mai tinere idei ale mele,/ cu dragostea mea cea mai intemeiata,/ cu actele mele cele mai fecunde». Singura putere pe care mi-am dorit-o vreodata a fost aceea de a fi in masura sa dau tot randamentul de care sunt capabila, acest pamant pe care m-am nascut, pe care au trait parintii, bunicii si strabunicii mei. Pastrez cu mindrie diploma strabunicii mele, semnata de Voda Ghica si decoratia Barbatie si Credinta cu spade, primita de tatal meu in primul razboi mondial. Spun, cu o expresie scumpa mie, ca limba romana e unica mea religie. Cind am ajuns la varsta constiintei, tara era sub guvern fascist. Nu m-a atras nici o clipa sionismul, ci ideea si lupta comunistilor in care m-am incadrat si din randul carora fac parte de 40 de ani.”

„Pentru Fanus Neagu, «roman» si «huligan» sunt sinonime”

Marturisire fara tagada. Poeta apartinea comunismului cu tot ce avea mai bun in ea, cu actele ei cele mai fecunde.Totodata, Nina Cassain il asigura pe Ceausescu si de faptul ca nu-i sionista. Desi evreica, sugera nu va parasi niciodata Romania pentru a se stabili in tara stramosilor ei. Dimpotriva, va fi gata oricand sa se puna, neconditionat, la dispozitia partidului si a secretarului ei general. Dupa declaratia de credinta, Nina Cassian a trecut la chestiune: disputa ei cu scriitorul Fanus Neagu. „Cu o durere lesne de inteles - continua Nina Cassian -, am constatat de la o vreme, ca in forme indirecte sau directe, camuflate sau fatise, mi se contesta - la peste 50 de ani si peste 50 de carti aparute pentru mari si mici -, apartenenta la acest popor. Concret, Fanus Neagu care a folosit, la adresa mea, expresii jignitoare cu caracter rasist, trecind si la acte de huliganism, a raspuns, la sedinta de consiliu la care am ridicat problema, cu aceasta fraza cel putin curioasa: «Daca eu ii spun CEVA - inseamna ca sint antisemit; dar cand ea ma face huligan, nu e antiromanca?». Nu stiu de cand, si de ce, pentru Fanus Neagu, «roman»si «huligan» sint sinonime - dar durerea si stupoarea mea s-au adancit cand manifestari cu continut asemanator au inceput sa aiba loc, nu doar oral si tiparit, intr-o anumita presa si in brosuri care circula.“

„Decalajul ritmurilor de crestere si dezvoltare a fost depasit stralucitor”

„In repetate randuri, expunand politica partidului si statului nostru, ati chemat intregul popor, pe toti cetatenii tarii, oameni ai muncii fara deosebire de nationalitate, sa-si faca datoria fata de Patrie si fata de inaltele comandamente ale epocii in care traim. Cu atit mai iresponsabila apare incercarea unora de a primejdui aceasta unitate, prin discriminari de orice fel. Asa cum exista daunatori ai culturilor, exista si daunatori ai culturii. E cu deosebire intristator ca asemenea fenomene de denigrare au loc intr-un domeniu in care decalajul ritmurilor de crestere si dezvoltare a fost depasit stralucitor de creatia noastra stiintifica si artistica, evident competitiva pe plan mondial.” Ceausescu trebuia sa inteleaga ca majoritatea scriitorilor comunisti, precum era si ea, puneau bazele unei mari literaturi, recunoscuta chiar pe plan mondial, dar sabotata pe alocuri de „daunatori”. Bine punctat, dar banuiesc ca nici Ceausescu nu credea asa ceva, insa sigur ii placea cum suna - scriitorii sai intrau deja in universalitate.

Cerea sa nu fie abatuta de la sarcinile de „suprema responsabilitate” incredintate de partid

 “Si e grav - conchidea poeta -, in tensiunea economica, politica si sociala de pe glob, fortele noastre creatoare sa fie stinjenite si farimitate, prin provocarea unor tensiuni artificiale, a unor diversiuni menite sa ne abata de la sarcinile de suprema responsabilitate pe care ni le-a incredintat partidul. Imi unesc glasul cu al celor prezenti, apelind la inalta dumneavoastra autoritate, pentru a curma aceasta stare si a ne ajuta sa restabilim, in viata noastra literara, un climat de munca cinstita si eficienta.” Departe de mine sa spun ca cei pe care Nina Cassian ii infiera cu manie proletara, ma refer si la Eugen Barbu, erau pe atunci niste sfinti, dar disputa dintre grupul condus de Barbu si poeta este cunoscuta, asa ca n-am sa insist. La fel de adevarat, atunci cand te adresai lui Nicolae Ceausescu era recomandat sa nu uiti a-l ridica in slavi. Insa, ce i-a spus Nina Cassian in 1981 nu aduce nici pe departe cu discursul unui comuniste rupte de partid si de secretarul sau general, dupa cum aflam din recentele sale volume. „Poeta Nina Cassian, care, in 1985, a fost determinata de regimul comunist sa se stabileasca in SUA, revine in Romania” - titra o agentei de presa. Sa ne lamurim totusi. Nina Cassian a parasit Romania in 1985, pentru a tine cursuri la o universitate din New York, nu pentru ca ar fi alungat-o Ceausescu. Plecarea poetei a fost perceputa de catre Ceausescu chiar ca un afront. Ea sustine ca nu s-a mai intors in tara fiindca inginerul Gheorghe Ursu a fost omorat in bataie la ordinul ciracilor lui Ceausescu. Cine poate baga mana in foc? Ursu a tinut un jurnal in care erau consemnate si afirmatii critice ale Ninei Cassian la adresa lui Ceausescu. Pana in prezent nu stim cu precizie ce a scris inginerul legat de Nina Cassian, insa nici unul dintre cei mentionati in jurnalul sau nu a fost arestat. Probabil ca Ceausescu a hotarat ca moartea lui Ursu, in chinuri, a fost de ajuns.

Se va salva emblema ”feminitatii traite pana la sange”?

Putem sa zambim atunci cand, cautand pe Google, ramanem doar cu informatia ca Nina Cassian a fost declarata dusman al poporului de catre autoritatile comuniste, dupa prima sa carte, topita de cenzura. Aprig dusman! La scurt timp, a mai scris patru volume proletcultiste. Putem sa zambim cu subinteles atunci cand aflam despre droaia de barbati iubiti de aceasta femeie ori cand citim turnatoriile la Securitate ale poetului Ion Caraion, cel care descria cu lux de amanunte cum se iubea Marin Preda cu Nina Cassian pe dusumea. Ea poate fi admirata de catre ziaristele de azi pentru ca este emblema ”feminitatii traite pana la sange”. Poate fi comparata de fanii ei chiar cu Mario Vargas Llosa. Sau criticata pentru ca „Memoria ca zestre” nu-i decat un „Bagau” al anilor ‘50-‘80. Insa trecutul nu se prescrie. Totusi, fata de altii, Nina Cassain are o mare sansa. O poate salva opera ei. Dar asta este o alta poveste.